Logodna în noul cod civil

                                                                                    Alina Ionescu

Pentru prima data în legislaţia modernă a României, noul cod civil adoptat prin legea nr. 287/2009 reglementează logodna, definită ca o promisiune unilaterală de a încheia căsătoria. Astfel noul Cod civil reintroduce şi reglementările privind dreptul familiei, care, în mod tradiţional, constituie o parte a dreptului civil.

Potrivit art. 283 din noul cod civil, “(1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. (2) Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării organului administrativ competent. (3) Încheierea logodnei nu este supusă nici unei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. (4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei”.

Aşadar, logodna, aşa cum este considerată in articolul de mai sus, este o promisiune maritală reciprocă supusă condiţiilor de fond cerute pentru căsătorie, scutită de o condiţie de formă şi care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, fără însă a reprezenta o “etapă” prealabilă obligatorie în vederea căsătoriei.

Acordul de voinţă al logodnicilor este foarte important, fiind aplicabile dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei, inclusiv cel privind consimţământul liber la căsătorie. De aceea orice promisiune de căsătorie este considerată nulă dacă tinde să îngrădească libertatea persoanelor de a se căsători. Nefiind un contract, logodnei nu îi sunt aplicate condiţiile prevăzute de lege pentru acesta. Drept urmare nu este nevoie ca logodnicii să fie capabili.

În accepţiunea modernă a noţiunii, promisiunile de căsătorie sunt dublate de convieţuirea viitorilor soţi, un fel de "pre-mariaj" sau "căsătorie de probă". 

Este important de precizat că încheierea căsătoriei potrivit promisiunii este o datorie de onoare şi nu o obligaţie cu valoare juridică, şi nu împiedică renunţarea, inclusiv unilaterală la proiectul de căsătorie, despărţirea putând avea efecte juridice dacă ruperea logodnei are caracter abuziv sau culpabil. Incheierea logodnei nu conferă un statut juridic anume, cu drepturi şi îndatoriri de natură personală şi/sau patrimonială pe durata menţinerii promisiunii de căsătorie. Încheierea logodnei nu reprezintă o condiţionare, o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi, deoarece logodna nu produce consecinţe juridice în timpul existenţei sale, ci abia când aceasta ia sfârşit.

Dispoziţiile legale privind ruperea logodnei, art. 284-287 din noul cod civil, au următorul cuprins:”

Art.284 – Ruperea logodnei- (1) Logodnicul  care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. (2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă.

Art.285 – Restituirea darurilor- (1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. (2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. (3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Art.286 – Raspunderea pentru ruperea logodnei- (1) Logodnicul care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligat la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Logodnicul care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligat la despăgubiri în condiţiile alin.(1).

Art.287 – Termenul de prescripție- Dreptul la acţiune întemeiat pe  dispoziţiile art.285 şi 286  se prescrie  într-un an de la ruperea logodnei.

În ceea ce priveşte darurile de logodnă, există obligaţia de restituire numai în situatia neurmării acesteia de căsătorie, fie că ruptura este consimţită de cei doi, fie că se datorează doar uneia dintre părţi. Nu se restituie darurile obişnuite decât dacă bunul are o valoare importantă raportat la posibilităţile materiale ale donatorului. Această obligaţie nu apare dacă logodna este urmată de căsătorie ori a luat sfârşit prin decesul unui logodnic, la fel şi în cazul donaţiilor având o cauză străină de această promisune de căsătorie.

Potrivit art. 286, răspunderea pentru ruperea logodnei apare în două situaţii şi anume ruperea abuzivă a logodnei şi determinarea culpabilă a ruperii logodnei. In ambele, rezultatul este acelaşi, anume naşterea dreptului la despăgubiri pentru logodnicul “victimă”. Astfel, se pot solicita cu titlu de despăgubiri cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinţei conjugale, precum şi prejudicial moral suferit.

Logodnicul de rea credinţă, adică cel care la data promisiunii reciproce de căsătorie a cunoscut existenţa unor împrejurări de natura celor ce constituie cauză de nulitate a căsătoriei, nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile privind răspunderea pentru ruperea logodnei.

Neexistând o definiţie juridică a cazurilor ce se pot încadra în sfera noţiunii de abuz şi nici a sintagmei “în mod culpabil” care poate determina pe celălalt să rupă logodna, vor exista situaţii în care cel care are interes va invoca un simplu motiv în baza căruia nu a mai putut “îndura” şi a fost nevoit să rupă logodna, care să fie suficient pentru a cere daune.

În ceea ce priveşte dovada culpei, potrivit dreptului comun, reclamantul care este cel care trebuie sa probeze elementele răspunderii pentru ruperea logodnei.

Logodna se aseamănă cu convenţia matrimonială prin aceea că ambele se încheie de regula înainte de căsătorie, în vederea acesteia. Dar deosebirea constă în aceea că o convenţie matrimonială stabileşte care vor fi raporturile juridice dintre soţi cu privire la bunurile şi  datoriile soţilor, prin alegerea unui anumit regim matrimonial, în timp ce logodna este doar un proiect de căsătorie. In plus, convenţia matrimonială produce efecte numai de la data şi sub condiţia încheierii căsătoriei, în timp ce logodna încetează ca efect al încheierii căsătoriei.