Legea micii reforme in justitie

                                                                                  Alina Ionescu

Reformele institutionale din Romania, in special cele care au vizat justitia, au dat nastere la numeroase dispute in randul clasei politice decizionale si au surescitat intotdeauna interesul opiniei publice. In acest cadru se inscrie si Legea nr. 202/2010 privind unele masuri de accelerare a solutionarii proceselor, cunoscuta si sub denumirea de “mica reforma in justitie”.

Printre cele mai importante prevederi in lege mentionez obligatia judecatorului de a fixa termene procedurale scurte, chiar de la o zi la alta, astfel incat este posibil ca in aceeasi saptamana sa avem doua sau chiar trei termene in aceeasi cauza. Doar in mod exceptional se pot fixa si termene mai indelungate. Totusi trebuie mentionat faptul ca aceste termene sunt imposibil de executat de catre magistrati avand in vedere problemele de logistica si resurse umane cu care se confrunta in acest moment sistemul juridiciar din Romania.

Un aspect important pentru justitiabil este extinderea intelesului expresiei “termen in cunostinta”. Modificarea vizeaza evitarea prelungirii inutile a judecarii proceselor si situatiilor in care se obtin amanari din cauza lipsei de citare sau a citarii incorecte. Regula nou introdusa este ca partea care a primit citatia pentru un termen de judecata va fi prezumata ca are cunostinta si despre termenele de judecata ulterioare. Astfel partea careia, personal sau prin reprezentant, i s-a inmanat citatia pentru un termen de judecata va fi prezumata ca are in cunostinta si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata, in cuprinsul citatiei se va face mentiune de acest lucru. Doar in mod exceptional, se va da posibilitatea instantei sa dispuna, pentru motive temeinice, citarea la fiecare termen.

S-a introdus si o modalitate alternativa si voluntara a comunicarii actelor de procedura indeplinite ulterior sesizarii instantei intre avocati sau consilieri juridici, in cazul in care partile au avocat sau consilier juridic si sunt de acord cu aplicarea acestei modalitati de comunicare. Confirmarea primirii actului comunicat se face prin atestarea primirii fie pe insusi actul comunicat fie pe orice alt inscris depus la dosar. Totusi legea  nu stabileste nici un criteriu dupa care consilierii ori avocatii partilor sunt obligati a depune in instanta actele comunicate de acestia, in ipoteza in care nu se prezinta la proces si nu incunostiinteaza instanta despre comunicarea actelor de procedura, expunand-o imposibilitatii de verificare a depunerilor in termen cu consecinţa reluarii procedurii.

Noua lege prevede stimularea partilor de a solutiona conflicte, in afara cadrului judiciar. Astfel divorturile sunt impinse catre un proces de mediere sau solutionarea pe cale administrativa in fata notarului public sau ofiterului de stare civila. Divortul se pot face prin acordul partilor si in situatia in care exista minori.
Şi in cursul judecatii asupra fondului procesului instanta va trebui sa staruie pentru solutionarea lui, in tot sau in parte, prin intelegerea partilor.
In cazul in care judecatorul recomanda medierea, iar partile o accepta, acestea se vor prezenta la mediator, beneficiind de o sedinta gratuita de informare cu privire la avantajele medierii. Dupa informare, acestea vor decide daca accepta solutionarea litigiului prin mediere sau vor reveni la instanta.
Inţelegerea partilor se constata de catre instanta prin hotarare irevocabila şi executorie. Competenta de eliberare a certificatului de divort, in cazul divortului fara minori, revine ofiterului de stare civila sau notarului public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor pentru constatarea desfacerii casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort, potrivit legii. Daca partile au copii minori, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort. Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege.

In materie contraventionala se elimina calea de atac a recursului impotriva hotararii date de Judecatoria ce solutioneaza plangerea formulata impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, astfel Judecatoria va fi prima si ultima instanta care va analiza cauza. Evitandu-se aglomerarea instanţelor de judecata şi se elimina incertitudinea cu privire la aceste situaţii. Totusi aceasta dispozitie din lege contravine cu insesi prevederile Conventei Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) care statueaza dreptul persoanei la un proces echitabil precum si dreptul la un recurs efectiv. Prin instituirea dreptului la un recurs efectiv, se creeaza garantia suplimentara de punere in valoare efectiva a drepturilor omului, asigurandu-se ca punerea in miscare a mecanismului international de protectie se face doar in situatia in care sistemele nationale nu raspund corespunzator prevederilor conventiei prin incalcarea drepturilor procedurale consacrate in aceasta.

In vederea asigurarii unui cadru coerent cu privire la solutionarea laturii civile, a fost reglementata expres posibilitatea tranzactiei, medierii si recunoasterii pretentiilor civile, precum si efectele acestora. In cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii. Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile. In cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.

Instanta are posibilitatea de a instiinţa persoanele implicate in litigii si prin telefon, prin telegraf, prin fax sau prin e-mail sau prin orice alt mijloc care asigura transmiterea textului actului supus comunicarii ori instiintarea pentru prezentarea la termen, precum si confirmarea primirii actului, respectiv a instiintarii. In conditiile in care, contrar dispoziţiilor existente in materie comerciala (unde aceste elemente reprezinta elemente de identificare a persoanei juridice), persoana fizica are ca elemente de identificare numele si domiciliul, astfel impartialitatea judecatorului si regulile de principiu ale sistemului judiciar sunt afectate.

 De asemenea, legea da eficienta  institutiei mandatului de aducere, sfera subiectilor procesuali fiind extinsa la partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau martor, ce pot fi adusi prin constrangere in fata organelor judiciare in cazul in care acestia refuza in mod nejustificat sa se prezinte la chemarea autoritatilor iar prezenta acestora este necesara pentru buna desfasurarea a procesului penal.

Pentru evitarea prelungirii judecarii cauzelor in care numarul partilor vatamate sau parţilor civile este foarte mare, cu asigurarea in acelasi timp a unei aparari efective si concrete a drepturilor acestora, noua lege permite desemnarea unui reprezentant pentru judecarea cauzei.

O instituţie nou introdusa de Legea privind unele masuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor este „Judecata in cazul recunoaşterii vinovaţiei” si anume infractorii romani vor putea pleda ca americanii: „vinovat” sau nevinovat”. Pentru solutionarea mai rapida a cauzelor dar si pentru reducerea numarului de procese s-a stabilit ca persoanele care isi recunosc vinovatia in prima instanta sa beneficieze de o reducere a pedepsei cu o treime si cuantumul amenzii cu o patrime. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detenţie pe viata. Legea spune ca pana la inceperea cercetarii judecatoresti inculpatul poate declara, personal sau prin inscris autentic, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata. La termenul de judecata instanta il intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaşte si le insuseste, procedeaza la audierea acestuia si apoi acorda cuvantul procurorului si celorlalte parti. Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Prin urmare aceasta lege, în ansamblul ei, aduce modificări substanţiale legislaţiei procesual civile şi penale, prin contribuţii importante la asigurarea creşterii gradului de celeritate a judecării proceselor.