Alan Turing, un geniu îngenuncheat de prejudecăţi

Autor: ALINA IONESCU

15 aprilie 2012 – 00:57

http://www.jurnalul.ro/special/alan-turing-un-geniu-ingenuncheat-de-prejudecati-609986.htm

Foto: Alessia Pierdomenico / Reuters

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea părintelui informaticii moderne, cel ce a adus o formalizare a conceptelor de algoritm şi calcul prin intermediul  aşa-zisei maşini Turing şi, nu în ultimul rând, prin dezvoltarea unei tehnici de spargere a cifrurilor germane militare, produse de maşina Enigma.

Viaţa lui Turing a fost marcată şi de o serie de evenimente pe plan personal . Acesta se îndrăgosteşte în 1951 de Arnold Murry, o persoană diferită de cea a lui Turing, şomer, mizerabil şi subalimentat. Relaţia dintre cei doi, ţinută la secret o perioadă, a devenit cunoscută prin intermediul declaraţiei date de un infractor acuzat de furt prin efracţie din casa lui Turing. În perioada în care homosexualitatea era considerată o boală mintală, poliţia a luat la cunoştinţă informaţiile furnizate de delincvent.

Recunoaşterea relaţiei pe care o avea cu Murry a determinat acuzarea lui Turing de indecenţă, datorită probelor şi nu în ultimul rând propriei lui declaraţii de la poliţie, deşi iniţial Turing a dorit să nege acest lucru, convins de fratele său avocat, John. A apelat şi la consilierea unui alt avocat, G. Lind-Smith, care a pledat pentru indulgenţa judecătorului faţă de geniul lui Alan Turing, binecunoscută fiind pedeapsa, şi anume tratamentul dur aplicat, implicând folosirea substanţelor chimice, electroşocurilor şi analizelor psihologice, care, fapt cunoscut şi atunci, nu schimbă orientarea sexuală. Hotărârea dată de judecător fiind cea de eliberare condiţionată de un tratament hormonal constând în injecţii cu estrogen pentru a pierde interesul faţă de sexul cu bărbaţi.

Condamnarea a avut efecte negative asupra activităţilor sale ştiinţifice, a devenit obiectul şantajului de către duşmani.
Teoriile psihologice din acea vreme privind cauza homosexualităţii erau contradictorii. Sigismund Freud considera că acestea se datorează poziţiei dominante a mamei, în timp ce majoritatea şcolilor de psihologie, că este o forma a unui comportament deviant şi patologic. După 20 de ani, Asociaţia psihiatrilor din America a subliniat că orientarea homosexuală nu este o boală mintală.

La doi ani după acuzaţia adusă la adresa sa, în iunie 1953, Turing a fost găsit mort în propria casă, de către femeia de serviciu, iar pe noptieră un măr intoxicat cu cianură. În raportul poliţiei judiciare s-a scris ca Turing a vrut să se sinucidă. Este posibil ca Steve Jobs să se fi inspirat din sinuciderea lui Turing, inventatorul calculatorului, atunci când a ales ca nou logo mărul muşcat, versiune negată de creatorul logoului, Rob Janoff, şi companie.


 (Bibliografie: Herry Henderson, Alan Turing, computing genius and wartime code breaker, Chelsea House Publisher, New York,2011)

Dostoievski, ocnaş din ordinul ţarului

Autor: IONESCU ALINA

1 aprilie 2012 – 00:06

 

 

http://www.jurnalul.ro/special/dostoievski-ocnas-din-ordinul-tarului-608532.htm

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, Feodor Mihailovici Dostoievski, ale cărui opere au avut efect profund şi de durată asupra literaturii universale, a fost acuzat de complot împotriva regimului ţarist. Scriitorul era membru al Cercului Petrasevski, formaţiune ce promova o serie de acţiuni pentru refacerea din temelii a societăţii ruse. Ultima activitate a cercului a fost citirea, la 15 aprilie 1849, a “Scrisorii către N.V. Gogol” de V.G. Bielinski, ce cuprindea idei revoluţionare, atacuri anticlericale şi antiţariste.

Sub această acuzare, în noaptea dintre 22 şi 23 aprilie 1849, autorităţile au pătruns în locuinţa lui Dostoievski, în vederea executării mandatului de arestare a scriitorului, implicit a confiscării cărţilor şi hârtiilor sale.

 La sediul jandarmeriei, care era însărcinată cu urmărirea infracţiunilor politice, a fost supus unor lungi interogatorii. În apărarea sa, Dostoevski invoca “...dorinţa de a face tot binele pentru patria mea, dorinţa de a face neîncetat ca ea să meargă spre desăvârşire…”, “... nici o voce să nu fie înăbuşită şi, dacă se poate, orice doleanţă să fie ascultată...”. Pe toată perioada anchetei ce a durat cinci luni, Dostoievski s-a aflat în detenţie preventivă la bastionul Alexeev al fortăreţei Petropavlovsk. La 30 septembrie, procesul începe în faţa tribunalului militar şi durează până la 16 noiembrie. Şi de această dată susţine ca “n-am acţionat niciodată cu gând rău împotriva guvernului, tot ce am făcut am făcut pe negândite şi de multe ori din întâmplare... Dacă am exprimat vreodată opinii libere, am făcut-o doar în cercul unor prieteni apropiaţi, care mă puteau înţelege şi puteau sesiza sensul celor spuse de mine...”.

Tribunalul militar îl condamnă, pentru vina de a nu fi denunţat răspândirea scrisorii lui Belinski, la denegrare, pierderea tuturor drepturilor civile şi la pedeapsa cu moartea prin împuşcare. La trei zile după pronunţarea pedepsei, preşedintele instanţei militare propune ţarului Nicolae I comutarea pedepsei cu moartea la 4 ani de muncă silnică în fortăreaţă, iar după ispăşirea acestei pedepse, la 4 ani în armată ca soldat de rând. Hotărârea a fost comunicată inculpatului după o lună, 22 decembrie 1849, în faţa unei execuţii simulate în Piaţa Semionovski.

 Simţămintele încercate de scriitor în pragul execuţiei au fost redate mai târziu în romanul “Idiotul”. Ispăşirea pedepsei la ocna din Omsk în Siberia şi mai apoi ca soldat într-un regiment de grăniceri din Semipalatinsk au repercusiuni asupra sanătăţii şi, nu în ultimul rând, asupra operei sale.

 În “Amintiri din casa morţii” este redat destinul tragic şi demnitatea omului aflat în detenţie, eroul narator fiind însuşi Dostoievski. Tot datorită experienţei din ocnă, prin care cunoaşte psihologia oamenilor certaţi cu legea, transpune aceste aspecte în “Crimă şi pedeapsă”, “Fraţii Karamazov”, “Demonii”. ( Bibliografie – Cosma, Doru, De la Dante la Zola, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978)